“Ce citești?” am întrebat.
“Orice pot găsi,” a spus el. “Ziare vechi. Predici. Uneori cărți pe care le împrumut când nimeni nu se uită.”
Am ezitat, apoi am întrebat: “Ai citit vreodată Shakespeare?”
Ochii i s-au mărit ca și cum i-aș fi oferit o comoară. “Da, doamnă,” a spus el, iar entuziasmul din vocea lui m-a surprins. “Există o copie veche în bibliotecă pe care nimeni nu o atinge. O citesc noaptea, când casa doarme.”
“Care dintre ei joacă?”
“Hamlet. Romeo și Julieta. Furtună. Vocea lui se încălzea cu fiecare
