uitat la roșie, sa uitat la tata, apoi iar la roșie. Cred că se așteaptă la orice, numai la asta nu. A luat-o încet, nesigur, și a mușcat o dată, mic, cum muști când ți-e rușine să refuzi.
— E bună? a întrebat tata, calm, fără urmă de ceartă în glas.
Bogdan a dat din cap. N-avea ce să zică. Era bună și el știa că e bună.
— Roșia asta a stat în pământ de prin aprilie, a zis tată, tot încet, numai pentru el, dar pe stradă era așa liniște
