spus el încet, “te-am văzut cum te ofilești sub acel acoperiș. Am văzut cum societatea bună te micșorează cu fiecare anotimp. Nu voi muri lăsându-te să mori încet în casa altcuiva.”
“Atunci o să distrugi pe altcineva,” am spus, pentru că dacă nu l-aș fi numit, aș fi devenit complice în tăcere.
Maxilarul i s-a încordat. “Isaiah este cel mai puternic om de pe această proprietate. E înțelept. Amabil, din câte știu. Citește pe ascuns.”
Nu puteam să respir, jumătate surprins, jumătate de frică. Cititul era interzis, iar pedeapsa pentru
